sâmbătă, 11 decembrie 2010

Hipnoza intre mit si realitate partea 3

Iată şi ultima parte din seria articolelor (prima parte si a doua parte) unde am prezentat mituri despre hipnoză.

Exemple de stări hipnotice ce apar în mod natural în viaţa noastră

Highway Hypnosis

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care vreau să le menţionez este că hipnoza apare în mod natural. Să vă dau câteva exemple de stări hipnotice ce apar în mod obişnuit în viaţa noastră :
Majoritatea oamenilor care au condus o maşină probabil că au experimentat asta: în timp ce conduc se pot gândi la orice altceva în afară de condus, poate la problemele cotidiene sau la ce vor face în weekend. Mintea Subconştientă în acest caz conduce maşina, iar acea persoană intră într-o stare hipnotică pentru că are atenţia concentrată la un anumit subiect şi dintr-o dată se gândeşte: “Oare am ratat ieşirea de pe autostradă?” sau “Unde a zburat timpul”? Aceste situaţii se întâmplă în mod frecvent şi sunt stări naturale de hipnoză.
Însă la cel mai mic pericol, acea persoană va ieşi instantaneu din starea „hipnotică” şi va acţiona pentru a elimina pericolul respectiv, frânând sau ocolind brusc un obstacol apărut în cale.

Starea hipnotică înainte de a adormi şi în timpul zilei

De fiecare dată când adormim şi când ne trezim trecem printr-o stare intermediară a somnului numita starea hipnagogică.

Tranziţia spre starea de somn (la culcare) şi dinspre starea de somn (la trezire) sunt momente în care experimentam un spectru larg de experienţe senzoriale care pot apărea în orice formă, de la cvasi-imperceptibil până la halucinaţii intense. În timpul zilei adeseori intrăm în stări hipnotice uşoare – când “visam cu ochii deschişi”, când citim o carte care ne captivează sau când urmărim un film interesant.

Orice sportiv într-o competiţie este în hipnoză. Dacă un jucător de tenis, de exemplu, s-ar gândi conştient la modul în care trebuie să lovească mingea sau ar număra caţi paşi face pe minut, ar pierde cu siguranţă meciul.

Analgezie şi anestezie în mod natural

În stări adânci de hipnoză putem experimenta analgezia sau anestezia.
Analgezia este blocarea senzaţiei de durere iar anestezia este blocarea completă a oricărei senzaţii tactile. Ştiu că mie personal mi s-a întâmplat uneori şi probabil că şi vouă vi s-a întâmplat să vedeţi pe mană sau pe picior vânătăi sau zgârieturi şi să vă întrebaţi: “De unde au apărut?”
Ei bine, au apărut astfel: în timpul zilei ne concentram asupra unei activităţi, iar acest fapt ne permite să intram într-o stare naturală de hipnoză. Apoi în mod accidental ne lovim sau ne zgâriem de ceva şi nu simţim nimic.

Astfel, puteţi înţelege că până şi anestezia sau analgezia sunt stări de hipnoză ce apar în mod natural în viaţa noastră.

Aici se încheie partea introductivă a hipnozei iar în următoarele capitole veţi putea afla tehnicile şi “secretele” cu ajutorul cărora un hipnotist îşi poate ajuta clienţii să îşi atingă obiectivele chiar şi atunci când orice altă metoda a eşuat!

joi, 9 decembrie 2010

Hipnoza intre mit si realitate partea 2

Iată si continuarea articolului (mituri despre hipnoză) aparut cu câteva zile in urmă.

Nu ne pierdem cunoştinţa atunci când suntem în hipnoză

Hipnoza este o stare de sugestibilitate ridicată şi de concentrare a atenţiei. În hipnoză suntem mult mai alerţi decât în starea obişnuită. În acelaşi timp suntem mult mai relaxaţi, astfel încât o persoană din exterior ar putea crede că dormim sau suntem inconştienţi. Din acest motiv a apărut această concepţie greşită.

Nu vom face lucruri ciudate asa cum am văzut la TV

Multe persoane au văzut show-uri TV în care persoane aflate în hipnotiză “măcăne” sau “latră”. Principiile pe care se bazează hipnoza de scenă sunt similare cu cele discutate mai devreme: de regulă persoanele care urcă pe scenă sunt persoanele care doresc să se dea în spectacol şi acceptă sugestiile caraghioase date de către hipnotistul de scenă.

Acei oameni vor să se afle acolo şi să facă show. Şi aleg atitudinea care face sugestia să funcţioneze“Îmi place această sugestie şi ştiu că va funcţiona”. Şi rezultatul se vede şi mai ales se aude prin hohote de ras. Uneori, printre cei care urcă pe scenă sunt şi persoane care nu răspund sugestiilor primite. Pe aceştia hipnotistul de scenă ii trimite pur şi simplu înapoi în sală sau dacă sunt de multa vreme pe scenă ii ignoră şi se concentrează asupra celorlalţi care vor să accepte sugestiile.

Nu exista sentimentul de a fi în hipnoză

O persoană aflata în hipnoză este cea mai puţin potrivită persoană să determine faptul că se află în hipnoză. Pentru că nu exista niciun sentiment “de a fi hipnotizat”.

În stările “adânci” ale hipnozei pot apărea anumite senzaţii fizice, dar nu este obligatoriu: senzaţia de furnicare a pielii, senzaţia de greutate, de scufundare sau de ridicare a corpului. Persoana potrivită să stabilească nivelul hipnozei este hipnotistul.

Acesta va observa anumite semne ale instalării hipnozei şi de asemenea are la dispoziţie o suită de teste pentru a stabili nivelul transei. Un hipnotist foarte bun va folosi anumite proceduri pe parcursul sesiunii pentru a convinge persoana că se află în hipnoză.

Motivul pentru care hipnotistul face acest lucru: o persoană va accepta mult mai uşor sugestiile hipnotice pentru schimbările pe care le doreşte atunci când: este convinsă că este în hipnoză, are o expectativă mentală pozitivă a succesului şi obţine un nivel adânc al transei.

Hipnoza nu este magie sau vrăjitorie

Hipnoza a fost recunoscută şi folosită în practica medicală de către Asociaţia Medicală Americană (AMA) începând cu anul 1958. Aplicaţiile medicale ale hipnozei cuprind, dar nu sunt limitate la: anestezie, naştere fără dureri, managementul durerii, eliminarea alergiilor, etc.

Este folosită de medici, psihologi şi de către persoane specializate în acest domeniu. Exista o întreagă suită de credinţe greşite, generate în principal de teamă şi ignoranţă, care afirmă “valenţele mistice” ale hipnozei.

Revin din nou la ideea prezentată mai sus a predispoziţiei publicului larg pentru senzaţional şi inedit care, în colaborare cu o imaginaţie bogată, generează cele mai năstruşnice concepte. Din nefericire aceste concepte sunt prezentate de către anumite persoane ca fiind axiome universal valabile.

În cazul în care doriţi să aflaţi mai multe aspecte despre un anume domeniu, oricare ar fi acesta, vă recomand să vă documentaţi din surse multiple. Marea majoritate a oamenilor au auzit despre hipnoză prin intermediul altor persoane care “le-au vândut o poveste” şi care la rândul lor au deprins în mod similar concepţii şi idei greşite de la alţii sau din mass-media. Am observat cu toţii cât de uşor este să emiţi o afirmaţie pe care o crezi universal valabilă despre un anumit lucru, bazându-te doar pe o opinie sau pe o credinţă nefondată.

Hipnoza este un proces sigur – nu ţi se poate întâmpla nimic rău în hipnoză

Nimeni nu a fost rănit sau nu a păţit ceva rău doar intrând în hipnoză. Fiecare om intră în hipnoză de câteva ori în fiecare zi. Hipnoza este o stare de sugestibilitate crescută (abilitatea de a accepta informaţii la nivel subconştient sau inconştient).

La fiecare nivel de conştiinţă (Conştient, Subconştient, Inconştient), există o funcţie protectoare a minţii care în mod automat elimină o sugestie ce pare periculoasă. De fapt orice sugestie care pare periculoasă sau care ne poate răni într-un fel ne poate face să ieşim din hipnoză.

Hipnoza a fost recunoscuta de AMA încă din 1958 şi a fost folosită de mulţi profesionişti în medicină şi psihologie de-a lungul a peste 200 de ani în deplină siguranţă, în sute de mii de cazuri.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Hipnoza intre mit si realitate partea 1

Sunt puţine subiecte atât de controversate ca şi hipnoza. Iar acest lucru se datorează “aurei de mister” în care s-a aflat hipnoza timp de sute de ani. Odată cu apariţia televiziunii, hipnoza a devenit un subiect preferat al filmelor şi al spectacolelor ce îmbină fascinaţia şi curiozitatea cu teama şi „misterul”.

În acelaşi timp tehnicile hipnotice a început să fie aplicate în domenii ce au un fundament riguros din punct de vedere ştiinţific, cum ar fi medicina, sportul sau criminalistica.

Deşi tehnologia a avansat extraordinar comparativ cu secolele 18-19 pe vremea când Franz Anton Mesmer sau James Braid descopereau primele aplicaţii ştiinţifice ale hipnozei, totuşi în prezent nu se poate încă explica exact modul în care funcţionează hipnoza. Chiar şi teoriile “ştiinţifice” se contrazic şi de cele mai multe ori experienţele din realitate demontează “tezele” somităţilor de renume în acest domeniu.

Dacă există atâtea semne de întrebare chiar şi la cele mai “mari case”, ce se poate spune despre lucrurile pe care oamenii obişnuiţi le cred despre hipnoză? Ei bine, lipsa de informaţii corecte şi prejudecăţile primează. Din din acest motiv m-am hotărât să abordez cele mai întâlnite concepţii şi idei eronate despre hipnoză în acest capitol.

Clarificarea unor concepţii şi credinţe greşite despre hipnoză

Hipnoza nu este somn

Când suntem în hipnoză nu dormim. Suntem conştienţi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, auzim foarte clar totul (pentru că ascultăm şi urmăm instrucţiunile primite).

Toate cele 5 simţuri (Vizual, Auditiv, Tactil, Olfactiv şi Gustativ) sunt, de fapt, mai ascuţite – auzim mai bine şi simţim mai bine. Mintea este mult mai alertă decât în starea obişnuită.

Dacă folosim o inducţie hipnotică de tip relaxant, corpul va fi extrem de relaxat şi vom avea ochii închişi; din acest motiv, cei aflaţi în exterior ar putea crede că dormim.

Nu poţi rămâne blocat în hipnoză – poţi să ieşi oricând din această stare

Hipnoza este o stare consensuală. Nimeni nu poate intra în starea de hipnoză dacă nu doreşte acest lucru. Este asemănătoare unui dans: hipnotistul conduce, iar dansul va exista doar dacă persoana va dori să fie condusă şi va urma instrucţiunile hipnotistului.

Pentru a ieşi din hipnoză este necesar să nu mai urmăm instrucţiunile sau să dorim să ieşim din hipnoză şi vom ieşi instantaneu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sugestiile primite. Nimeni nu ne poate induce sugestii pe care nu le dorim.

Nu ne poate face nimeni să realizăm lucruri care sunt în contradicţie cu credinţele şi moralitatea noastră

Am menţionat mai devreme faptul că atunci când suntem în hipnoză nu vom accepta sugestii pe care nu le dorim sau care sunt în contradicţie cu standardele noastre morale. De asemenea, nu acceptăm sugestii care ne pun pe noi sau pe alţii în pericol. De exemplu, dacă suntem în hipnoză şi apare o situaţie periculoasă (un incendiu sau o ameninţare) vom ieşi imediat din hipnoză şi vom evita acel pericol.

Nu putem fi “controlaţi” când suntem în hipnoză

Acesta este unul dintre cele mai des întâlnite concepte şi este total eronat. Aş fi vrut să fie adevărat pentru că astfel succesul cu hipnoza ar putea fi garantat.

Ideea de “a fi controlat” a fost popularizată intens prin intermediul filmelor. Filmele sunt realizate pentru a vinde bilete şi trebuie să prezinte senzaţionalul, să atragă publicul şi nu neapărat să-l informeze corect. Nu cred că sunt prea multe persoane adulte care cred că personajele din filme există cu adevărat (ex. Mos Crăciun, Frankenstein, Batman, etc).

Totuşi cred că hipnoza pe care o vad în filme are puterea de “a controla” şi de a transforma un om într-un “robot subjugat dorinţei hipnotizatorului malefic”. Aceasta concepţie greşită se perpetuează datorita faptului că are o mare priză la publicul larg iar acest public este avid de senzaţional.

Când eşti în hipnoză nu vei divulga secrete sau informaţii confidenţiale

Atunci când ne aflam în hipnoză nu vom divulga “secretele ascunse” pentru că suntem în permanenţă în control chiar şi în cele mai “adânci” stări hipnotice.

Noi vom decide dacă dorim să acceptam sugestiile şi tot noi controlam toată informaţia pe care dorim să o transmitem. Dacă cineva încearcă “sa ne smulgă un secret”, are şanse incomparabil mai mari să reuşească atunci când suntem în starea obişnuită de conştiinţă decât în starea de hipnoză pentru că în hipnoză mintea este mult mai alertă şi gândeşte mult mai bine.

Hipnoza este folosită şi în sălile tribunalelor pentru a dezvălui detaliile pierdute ale unui incident. Însă persoana care intra în hipnoză este martorul care îşi va aminti cu mai mare acurateţe detaliile evenimentului şi nu suspectul. Pentru că suspectul, în stare de hipnoză, este capabil să mintă mult mai bine şi este mult mai creativ decât în starea normală de conştiinţă.

 
In câteva zile vei afla şi alte mituri despre hipnoza, în partea a doua a articolului!

luni, 22 noiembrie 2010

Tehnici de hipnoza: Concepte fundamentale partea 4

Iată si continuarea articolului trei din serie.

Imaginaţia este mult mai puternică decât ceea ce cunoaştem în contextul

mintii umane

Albert Einstein a concluzionat acest principiu în citatul sau celebru “Imagination is more important than knowledge”.

Aceasta este o regulă importantă de ştiut atunci când folosim hipnoza şi construim imagini în Mintea Subconştientă, fie că dorim să înlăturăm sau modificam ideile vechi care ne împovărează, sau vrem să construim idei noi care ne ajută.

Imaginaţia conduce foarte uşor raţiunea

Acesta este motivul pentru care anumite persoane intra orbeşte în anumite situaţii sau se comportă iraţional într-o situaţie. Crimele violente generate de gelozie sunt aproape întotdeauna cauzate de o imaginaţie nestăpânită de raţiune.

Majoritatea dintre noi ne simţim superiori acelora care sunt înşelaţi de escroci şi îşi pierd banii sau acelora care urmează orbeşte un demagog ca şi Hitler. Dar suntem adesea orbiţi de propriile noastre superstiţii, prejudecăţi şi credinţe lipsite de raţiune. Orice idee încărcată de o emoţie puternică cum ar fi ura, furia, iubirea sau credinţele noastre puternice politice, religioase, de obicei nu pot fi modificate doar folosind raţiunea şi voinţa.

Acest principiu se mai numeşte şi legea conflictului. Altfel spus, când imaginaţia (emoţia) şi logica sunt în conflict, imaginaţia (emoţia) va triumfa aproape întotdeauna.

Odată ce o idee a fost acceptată de Mintea Subconştientă ea va rămâne

acolo până când va fi înlocuită de o alta idee (cu cât ideea rămâne mai

mult, cu atât mai greu va fi să o înlocuim).

Odată acceptată, o idee tinde să devină un obicei de gândire fix. Astfel se formează obiceiurile, atât bune cât şi rele. Prima dată este gândul şi apoi urmează acţiunea. Avem atât obiceiuri de gândire cât şi obiceiuri de a acţiona, însa gândul sau ideea declanşează acţiunea.

Astfel este evident: dacă dorim să ne schimbăm felul de a acţiona (sau un comportament) este necesar să ne schimbăm ideea pe care o avem despre acel comportament. Acceptăm ca fiind universal adevărate anumite lucruri : de exemplu, ideea că Soarele răsare la est şi apune la vest şi acceptăm această idee ca fiind adevărată chiar dacă în ziua respectivă este înnorat şi nu vedem Soarele.

Noi păstrăm obiceiuri şi concepţii care nu sunt corecte, nu sunt valide în mod obiectiv, însa totuşi sunt întipărite şi adevărate în mintea noastră.

Unii oameni cred că în momente critice (în care simt o emoţie negativă – supărare, stres, singurătate, teamă) trebuie să fumeze o ţigară sau să mănânce dulciuri, să ia un calmant sau să bea alcool pentru a-i ajuta să depăşească acel moment. Acest lucru nu are un fundament real, dar ideea este adânc înrădăcinată în Mintea Subconştientă şi este un obicei fix de gândire sau/şi de comportament.

Încercarea de a schimba acea idee sau comportament în stare conştientă va întâmpină rezistenţă din partea Minţii Subconştiente.

Fiecare sugestie primită şi acceptată crează mai puţină rezistenţă

următoarei sugestii

Cu cât un obicei persistă de mai mult timp, cu atât este mai uşor de realizat. Odată ce un obicei este format, devine automatism şi este dificil de înlăturat. Altfel spus, odată ce o sugestie a fost acceptată de Mintea Subconştientă, devine mai uşor pentru următoarele sugestii similare să fie acceptate şi urmate.

Un simptom indus emoţional tinde să producă schimbări în corp dacă

persistă mult timp

Mai mult de jumătate din afecţiunile organismului sunt cauzate de o reacţie a sistemului nervos la idei negative păstrate în Mintea Subconştientă.

Exista într-adevăr afecţiuni cauzate de germeni, paraziţi, viruşi, etc. Dar în acelaşi timp, dacă ne temem că vom fi bolnavi, şi vorbim constat despre “dureri de cap” sau “dureri de stomac”, în timp pot apărea schimbări de natură organică iar problemele devin reale, fizice. Mintea şi corpul sunt inseparabile. De aceea dacă vom continua să discutăm sau să ne gândim în mod constant la “durerea de cap” sau la “durerea de stomac”, în timp vom genera acele schimbări în organism.

Atunci când lucrăm cu Mintea Subconştientă şi funcţiile acesteia, cu cât

efortul conştient este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul

subconştient

Aceasta regulă dovedeşte că “puterea voinţei” nu se aplică pentru Mintea Subconştientă!

De exemplu, cu cât încercăm mai mult să adormim, cu atât mai greu ne ia somnul. Regula este: “Când lucrăm cu Mintea Subconştientă, nu forţaţi apariţia rezultatului”.

Aceasta înseamnă că este necesar să creăm expectativa mentală pozitivă că problemele pot (şi vor) fi rezolvate. În timp, vom învăţa ca uneori este mai bine să “lăsăm lucrurile să se întâmple” decât să încercăm “sa forţăm apariţia rezultatului”.

Aplicarea acestor principii în tehnicile hipnozei ne oferă “pârghia” necesară pentru a realiza transformări profunde, la nivelul subconştientului. Orice tehnică folosită în hipnoză trebuie să fie în concordanţă cu aceste “legi” pentru a crea transformări viabile şi permanente.

Pentru a putea folosi cu succes tehnicile hipnozei sunt necesare cel puţin 2 elemente: primul este crearea unei expectative mentale pozitive (despre care tocmai am discutat).

Cel de-al doilea element este eliminarea concepţiilor greşite care generea teamă faţă de hipnoză. Majoritatea persoanelor au numeroase concepţii greşite despre acest domeniu, iar atât timp cât o persoană se teme de hipnoză, şansele de a obţine transformările dorite cu ajutorul hipnozei sunt inexistente.

In articolul viitor voi demonta cele mai întalnite conceptii eronate despre hipnoză create de către mass-media sau literatura “de specialitate”.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Tehnici de hipnoza: Concepte fundamentale partea 3

Iţi recomand să citeşti primul şi al doilea articol despre tehnicile de hipnoză – concepte fundamentale.

 

Efectele hipnozei sunt atât de puternice şi de rapide pentru că aceste tehnici lucrează direct cu Mintea Subconştientă, cu percepţiile şi emoţiile, cu obiceiurile şi credinţele pe care le avem.

Puteţi înţelege din figurile de mai jos modul în care funcţionează hipnoza :

image

image

Regulile minţii subconştiente

Din fericire, Mintea Subconştientă, deşi la prima vedere poate părea o amestecătură de emoţii, percepţii şi credinţe, funcţionează după câteva reguli. Aceste reguli ne ajuta să înţelegem mai bine modul în care interacţionează elementele sale.

Fiecare gând sau idee generează o reacţie fizică

Gândurile noastre ne pot afecta toate funcţiile corpului. De exemplu, grija declanşează schimbări chimice în stomac, schimbări care în timp pot duce la apariţia ulcerului. Furia stimulează creşterea nivelului de adrenalină şi produce schimbări în corp. Frica ne afectează pulsul.

Ideile care au o puternică încărcătură emoţională aproape întotdeauna ajung în Mintea Subconştientă pentru că este acea parte a minţii care generează emoţiile. Odată acceptate, aceste idei continuă să producă aceeaşi reacţie în corp de fiecare dată. Pentru a elimina sau a schimba reacţiile negative în corp este necesar să schimbăm declanşatorii emoţionali din Mintea Subconştientă.

Lucrurile pe care Mintea Subconştientă le aşteaptă să se întâmple tind să fie realizate

Creierul şi sistemul nervos răspund la imagini mentale. Nu contează dacă ideea provine din exterior sau este creată în interiorul minţii noastre. Imaginea mentală formată devine un plan de acţiune iar Mintea Subconştientă va folosi tot ceea ce are la dispoziţie pentru a îndeplini acest plan.

De exemplu, grija este o modalitate de a programa o imagine a lucrului sau a situaţiei pe care nu o dorim iar Mintea Subconştientă acţionează pentru a îndeplini ceea ce a fost imaginat (“de ceea ce te temi, de acel lucru nu scapi!”).

Multe persoane suferă de anxietate cronică, situaţie care este pur şi simplu expectativa creată în Mintea Subconştientă a unui lucru teribil care urmează să li se întâmple. Pe de alta parte, ştim cu toţii persoane care par a fi “atinse de magie”. Viaţa pare să le ofere totul fără niciun motiv evident şi spunem că acele persoane sunt pur şi simplu “norocoase”. Ceea ce pare a fi noroc este în realitate expectativă mentală pozitivă, credinţa puternică în faptul că ei merită şi că vor avea succes în tot ceea ce vor realiza.

Astfel putem înţelege de ce “devenim ceea ce credem” sau de ce “devenim ceea ce ne spunem nouă înşine că suntem”. Sănătatea noastră fizică este în mare măsură dependentă de expectativa mentală.

Medicii au observat că dacă un pacient se aşteaptă să rămână bolnav, paralizat, neajutorat, chiar eventual să moară, situaţia la care se aşteaptă tinde să se întâmple. De aceea hipnoza poate fi ajutor pentru a înlătura deznădejdea şi atitudinile negative; în acelaşi timp poate fi folosită pentru a crea o expectativă pozitivă şi plină de speranţă – expectativa de a fi sănătos, puternic şi a te simţi bine – expectativă care tinde să se realizeze.

Pentru ca o persoană să obţină un succes permanent cu un tratament medical, dietă, etc. (inclusiv hipnoza), trebuie să păstreze expectativa mentală a succesului.

Altfel spus, dacă un fumător se aşteaptă să reînceapă să fumeze, chiar dacă lucrează cu cel mai bun hipnotist din lume, va eşua pentru că va fi doar o chestiune de timp până va începe să fumeze din nou. Imaginea pe care o păstrează în subconştient despre sine este imaginea fumătorului iar aceasta imagine ii conturează identitatea şi comportamentul.

Data viitoare vom vorbi despre alte câteva principii fundamentale si tehnici de hipnoza.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Tehnici de hipnoza: Concepte fundamentale partea 2

Acest articol este continuarea primului articol din seria tehnicilor de hipnoza.

Mintea Conştientă

Mintea Conştientă este punctul de focus al atenţiei. Ne ajută să ne putem concentra la ceea ce facem sau la ce ne gândim în fiecare moment în care suntem conştienţi. Ea este logică şi analitică în abordarea ei. Este de asemenea protectoare şi ne ajută să rezolvăm pe cale logică şi raţională problemele cotidiene pe care le întâlnim. Însă Mintea Conştientă este extrem de limitată comparativ cu Mintea Subconştientă.

S-au făcut numeroase cercetări pentru a determina capacitatea Minţii Conştiente, demonstrându-se că este capabilă să păstreze între 7 şi 9 unităţi de informaţie în orice moment. Pentru că Mintea Conştientă este atât de limitată comparativ cu Mintea Subconştientă, este uşor să observăm de ce majoritatea oamenilor eşuează atunci când încearcă să facă schimbări semnificative în viaţa lor folosind doar efortul Minţii Conştiente (Voinţa).

Pentru a realiza o schimbare permanentă, este necesar ca acea schimbare să fie realizată la nivelul Minţii Subconştiente. Hipnoza ne poate ajuta în acest sens.

Mintea Conştientă are o funcţie protectoare: ne protejează constant de pericolul perceput din punct de vedere raţional, logic, analitic.

Factorul Critic şi rolul acestuia în hipnoză

Factorul Critic este un element al minţii aflat între Mintea Subconştientă şi Mintea Conştientă şi are rolul de a decide dacă o informaţie nouă este acceptată ca fiind “adevărată” sau “falsă”.

Este un mecanism de filtrare, comparând informaţia primită cu cea deja existentă în Mintea Subconştientă.

Atunci când primim o nouă informaţie, Factorul Critic compară această informaţie cu informaţia care este deja stocata acolo. Dacă este în conformitate cu informaţia din Mintea Subconştientă, în special în privinţa credinţelor şi a obiceiurilor, atunci instantaneu, informaţia este lăsată să treacă Mintea Subconştientă şi reîntăreşte acele obiceiuri şi credinţe. Dacă nu, atunci informaţia respectivă este respinsă de Factorul Critic rămânând în zona Minţii Conştiente. Apoi singur mod de a forţa acea schimbare este să folosim puterea Voinţei încercând să o împingem către Mintea Subconştientă, de cele mai multe ori fără prea mare succes.

De aceea este dificil să schimbăm obiceiuri sau credinţe folosind doar Mintea Conştientă (Voinţa).

Este foarte important să înţelegem: dacă o idee, un gând sau un concept este lăsat să ajungă în Mintea Subconştientă, acesta devine o parte a realităţii noastre. Dar pentru că acest lucru să se întâmple, informaţia trebuie să depăşească (ocolească) Factorul Critic al Minţii Conştiente.

Sa luam de exemplu, cazul unui fumător care doreşte să renunţe la fumat – acesta încearcă să renunţe în mod voluntar, conştient, să aprindă o ţigară. Va face eforturi susţinute să se abţină săptămâni sau poate luni de zile, dar la un moment dat voinţa slăbeşte şi îşi aprinde o ţigară. În acel moment a devenit din nou fumător şi tot efortul a fost în zadar.

Voinţa este “adrenalină mentală – ne dă un surplus de energie mentală pentru a trece peste o situaţie dificilă însă rolul voinţei nu este de a produce schimbări de comportament pe termen lung.

Definiţia hipnozei

Iar acum, pentru că avem toate elementele-cheie pentru a înţelege conceptul hipnozei, vreau să revenim la definiţia hipnozei (dată de Departamentul de Educaţie al SUA):

Hipnoza este ocolirea Factorului Critic al Minţii Conştiente şi instalarea gândirii selective acceptate.

Hipnoza ne oferă posibilitatea de a ne elibera de credinţele ce ne limitează într-un anumit domeniu şi de a accepta fără a critica, a analiza sau a raţionaliza o sugestie dorită.

De exemplu, utilizarea hipnozei pentru crearea anesteziei a fost acceptată de Asociaţia Medicală Americană în 1958. Acest lucru a fost demonstrat şi apoi acceptat în practica medicală. Însă, dacă o persoană este absolut convinsă şi păstrează credinţa că mintea sa nu poate crea anestezie, acea persoană nu va putea niciodată să obţină anestezia. (vom discuta pe larg acest subiect la capitolul „Anestezia hipnotică” unde veţi putea urmări şi o demonstraţie filmată).

Altfel spus, instalarea gândirii selective crează o stare de sugestibilitate a minţii care ne dă posibilitatea să ocolim credinţele actuale care ne limitează (credinţe pe care le-am primit în familie sau în societate), astfel încât să acceptam alte credinţe ce ne oferă abilităţi noi.

 

Veti afla mai multe despre Mintea Subconstienta si despre modul ei de functionare in articolul viitor.

miercuri, 27 octombrie 2010

Tehnici de hipnoza: Concepte fundamentale partea 1

V-am promis cu ceva timp în urmă ca veţi avea posibilitatea să aflaţi câteva tehnici hipnotice în următoarele articole.

Sa începem cu începutul, şi anume cu definirea şi explicarea conceptelor fundamentale (adică abecedarul hipnozei).

Modelul minţii

Pentru a putea să înţelegem cum funcţionează hipnoza, este necesar să avem un model al minţii. Acest model ne explică modul în care funcţionează mintea noastră în contextul hipnozei.

Voi discuta despre cele 3 aspecte ale minţii: Inconştient, Subconştient şi Conştient şi despre Factorul Critic. Pentru a înţelege mai bine modelul minţii trebuie să ţinem cont de faptul că aceste elemente prezentate sunt considerate ca fiind funcţii ale minţii şi nu părţi fizice ale creierului.

Mai jos, aveţi o reprezentare grafică a acestui model :

image

Mintea Subconştientă

Mintea Subconştientă este acea parte a minţii care ne defineşte întreaga noastră personalitate.

La naştere, Mintea Subconştientă este goală (din aceasta cauză este numita „tabula rasa”). Din primele momente ale vieţii noastre începe să adune informaţii din experienţele pe care le trăim şi în special trăirile emoţionale asociate cu lucrurile care se întâmplă în jurul nostru.

Aceste informaţii sunt păstrate în memoria permanentă. Memoria permanentă conţine toată informaţia pe care am adunat-o de-a lungul vieţii noastre şi poate fi comparată cu o bază de date a unui calculator. Spre deosebire însă de memoria calculatorului, memoria permanentă este nelimitată atât în cantitatea de informaţie pe care poate s-o păstreze, cât şi ca durată (poate să păstreze informaţia de-a lungul întregii noastre vieţi).

O parte din aceasta informaţie aflată în Mintea Subconştientă este transformată în obiceiuri.

Obiceiurile ne fac să reacţionăm automat la întâmplări şi persoane pe care le întâlnim în viaţa noastră.

Aceasta informaţie de asemenea, se transformă şi în credinţe. Credinţele sunt acele concepte pe care le considerăm valide din punctul nostru de vedere, cu toate că s-ar putea să nu avem o dovadă foarte clară în acest sens.

Mintea Subconştientă rezistă la schimbări, lucru care ne este benefic pentru că astfel se conservă o mare parte din energia mentală. Ne ajuta să păstrăm o personalitate consecventă; de asemenea, ne poate crea probleme atunci când dorim să facem o schimbare în felul în care gândim, simţim sau ne comportăm.

Mintea Subconştientă lucrează întotdeauna pentru a ne proteja de lucrurile pe care le simţim periculoase sau le intuim a fi periculoase. Emoţiile sunt elemente generate de Mintea Subconştientă şi rezultă din interacţiunea credinţelor noastre despre cum “ar trebui” să fie realitatea, pe de-o parte, şi percepţiile create ca urmare a experienţei trăite.

Rolul emoţiilor este de a ne semnala că anumite nevoi pe care le avem nu sunt satisfăcute şi de a ne determina să acţionăm pentru a le satisface. De exemplu, atunci când Mintea Subconştientă percepe o situaţie potenţial periculoasă, generează teama. Teama ne determină să acţionăm pentru a evita pericolul (fie real sau doar imaginar). Atunci când percepi că ai fost tratat incorect, subconştientul va genera mânia. Mânia ne determina să acţionăm pentru a restabili corectitudinea într-o anumita situaţie.

Mintea Inconştientă

Mintea Inconştientă este conştiinţa corpului. Aceasta apare înainte de naştere şi este programată să ştie cum să folosească toate acele lucruri pentru a menţine organismul în stare de funcţionare. Ştie cum să respirăm, cum să ne protejăm împotriva infecţiilor, etc.

Mintea Inconştientă este inteligentă şi poate învăţa. Acest aspect a fost descoperit de dr. Ivan Pavlov. El a demonstrat că răspunsurile automate ale corpului, cum ar fi salivarea, pot fi modificate cuplând acest răspuns automat al salivarii cu alţi stimuli, (de exemplu sunetul unui clopoţel).

Uneori Mintea Inconştientă ne poate „programa” să facem lucruri care nu sunt în interesul nostru, cum ar fi cazul unui copil care învăţa să se simtă bolnav pentru a evita să meargă la scoală. Mintea Inconştientă poate atunci să genereze simptomele unei boli (cum ar fi dureri de cap sau de stomac) pentru a-l proteja pe viitor de situaţiile stresante.

Mintea Inconştientă lucrează întotdeauna ca să ne protejeze, nu doar împotriva infecţiilor sau a rănilor, ci şi împotriva unui pericol iminent prin reflexe de apărare.

În misiunea ei de a ne proteja, ne poate face să dorim să folosim substanţe nesănătoase dacă va crede că acestea ne pot ajuta să ne relaxăm sau să facem faţă unor situaţii dificile (stres), generând astfel adicţia pentru o substanţă chimică.

 

In articolul viitor vom vorbi despre Mintea Constienta si despre Factorul Critic.

duminică, 11 iulie 2010

Limbajul secret al sentimentelor partea 2

V-am promis în articolul trecut o metodă pentru a înţelege mesajul sentimentelor şi de a le folosi în avantajul nostru.

Procesul este extrem de simplu şi are 3 etape:

  1. Identificarea/numirea sentimentului;

  2. Identificarea cauzei ce a generat sentimentul;

  3. Găsirea unui răspuns satisfăcător – o acţiune ce satisface necesitatea (nevoia) pe care o avem nesatisfăcută.

Vă prezint în continuare o listă a sentimentelor şi nevoia ce declanşează sentimentul respectiv:

  1. Plictiseala - nevoia de a ne dezvolta, de a avea provocări pe care să le depăşim;

  2. Furia - nevoia de a avea parte de corectitudine, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi;

  3. Vinovăţia - nevoia de a fi corecţi faţă de ceilalţi sau faţă de propria persoană;

  4. Tristeţea - nevoia de a avea lucruri sau relaţii importante, de valoare pentru noi;

  5. Singurătatea - nevoia de a avea relaţii cu semenii noştri;

  6. Inadecventa - nevoia de a ne simţi suficient de buni pentru a realiza ceva anume;

  7. Stresul - nevoia de a avea succes şi control în toate aspectele vieţii noastre;

  8. Teama - nevoia de siguranţă;

  9. Frustrarea - nevoia de a avea satisfacţie în acţiunile noastre;

  10. Depresia - nevoia de a avea speranţă ;

Primul pas: identificarea sentimentului

De multe ori este dificil să identificam un sentiment mai ales datorita faptului că nu suntem obişnuiţi să ne analizăm sentimentele (sau am învăţat să le reprimăm).

Secretul reuşitei este atenţia şi exerciţiul de a “asculta vocea interioară a sentimentului”. Atunci când este dificil să identificam sentimentul, putem totuşi trece la pasul 2 – identificarea cauzei – şi astfel vom putea găsi şi sentimentul corespondent.

Pasul 2: identificarea cauzei

Atunci când ştim cu acurateţe cauza ce produce sentimentul vom putea să găsim soluţia, acţiunea necesară pentru a răspunde necesitaţii pe care o avem.

Pasul 3: găsirea unui răspuns satisfăcător

Când satisfacem necesitatea, eliminam în totalitate cauza care generează sentimentul şi în acelaşi timp eliminam şi posibilitatea de recurenţă a sentimentului.

Voi exemplifica acest proces folosind ca şi model sentimentul de Furie (Mânie): când percepem o circumstanţă ca fiind nedreaptă faţă de noi sau faţă de cei apropiaţi ne simţim furioşi. Furia ne motivează să acţionăm pentru a restabili corectitudinea situaţiei respective.

Avem două posibilităţi de a acţiona: putem acţiona într-un mod distructiv făcând ceva ce ne-ar pune în pericol pe noi sau pe ceilalţi (violenţă fizică sau verbală sau o altă acţiune ineficientă), sau putem acţiona într-un mod creativ găsind şi implementând soluţii ce pot rezolva situaţia respectivă într-un mod pozitiv.

De fiecare dată când experimentăm sentimentul maniei, trăim teama ce apare din percepţia că situaţia respectivă ar putea fi periculoasă. Mânia ne dezvăluie astfel temerile pe care le avem într-o anumita circumstanţă. Deoarece acest sentiment apare din percepţiile noastre, este extrem de important să realizăm o verificare a realităţii: “Este această situaţie nedreaptă cu adevărat? Sau este percepţia mea incorectă?”

Dacă vom găsi o componentă justificativă în întreaga situaţie, presiunea generată de sentimentul mâniei va fi cu mult redusă.

Pasul 1: Identificarea/numirea sentimentului: mânie, furie, supărare, etc.
Pasul 2: Identificarea cauzei: cauza mâniei este percepţia unui situaţii ca fiind incorectă faţă de noi sau faţă de cei apropiaţi;
Pasul 3: Găsirea unui răspuns satisfăcător;

A: Verificarea realităţii : este situaţia cu adevărat incorectă faţă de noi sau exagerăm (facem din ţânţar armăsar) ?
B: Dacă situaţia este într-adevăr incorectă, atunci trebuie să acţionăm corespunzător pentru a remedia acest lucru.
C: Dacă nu putem face nimic pentru a aduce corectitudine în situaţia respectivă, atunci iertarea este soluţia.

De multe ori nu mai putem face nimic pentru o situaţie care a avut loc în trecut. Totuşi situaţia respectivă ne poate produce suferinţă. Profit de acest context pentru a vă oferi citatul meu preferat:

Trăim în lumina acţiunilor noastre reflectate din trecut. Toate lucrurile pe care le-am făcut în trecut, le facem în continuare în prezent, în mintea noastră .
— Dave Elman

Iertarea este antidotul şi ne oferă eliberarea de sentimentlee nocive, reprimate, înăbuşite din interiorul nostru. Aceste sentimente ne fac în continuare să suferim şi ne fac ne distragem de la sentimentele neplăcute (folosind mâncare în exces, substanţe nocive sau acţiuni pe care le vom regreta ulterior).

Procesul iertării

Iertarea este pentru cel care iartă, nu pentru cel care a greşit (ofensatorul). Dacă decidem să iertăm, noi vom fi singurii beneficiari ai iertării: ne eliberăm de sentimentele negative, de presiunea emoţională pe care am acumulat-o ca urmare a întâmplării din trecut. Realizăm că, atât timp cât nu iertam, persoana care ne-a rănit va continua să ne rănească (“… lucrurile pe care le-am făcut în trecut le facem în continuare în mintea noastră”).

A ierta nu înseamnă a uita evenimentele care s-au întâmplat, nu înseamnă a găsi o scuză persoanei care ne-a rănit. Inteligenţa presupune să învăţăm din greşelile făcute. A uita acea experienţă duce la ignoranţă.

Vom discuta mai multe despre iertare într-un capitol dedicat procesului iertării unde veţi afla cum se realizează iertarea cu ajutorul hipnozei.

Puteţi afla mai multe informaţii despre cele discutate direct de la autorul cărţii“Limbajului Secret al Sentimentelor”, Calvin Banyan.

În următoarele articole veţi afla câteva concepte şi tehnici fundamentale ale hipnozei, începând de la cele mai simple, cum ar fi sugestia directă, până la cele complexe care ne ajuta să transformăm emoţii, percepţii sau cogniţii limitative în resurse pentru succes!

luni, 5 iulie 2010

Limbajul secret al sentimentelor partea 1

După finalizarea articolelor despre autosugestie, mi-am propus să vă prezint câteva tehnici de hipnoză, începând de la cele mai simple şi până la cele mai avansate. Însă am realizat că este nevoie de o introducere prealabilă pentru a putea înţelege elementele fundamentale ale tehnicilor avansate.

În următoarele 2 articole mi-am propus să abordez o tematică interesantă: limbajul sentimentelor văzut din perspectiva unui hipnotist.

Creditul pentru informaţiile prezentate în acest capitol îi aparţine lui Calvin Banyan, autorul cărţii Limbajul Secret al Sentimentelor, unul dintre cei mai respectaţi hipnoterapeuţi şi traineri din lume.

Ce sunt emoţiile?

O emoţie este motivaţie în formă purăeste presiunea psihologică de a acţiona.

Rolul emoţiilor este de a ne anunţa atunci când necesităţile noastre nu sunt

satisfăcute şi de a ne motiva să acţionăm pentru a le satisface.

Toate emoţiile au un scop pozitiv: sunt mesajele date de subconştient pentru a ne determina să acţionăm în scopul de a depăşi o situaţie dificilă.

De exemplu: mânia este o emoţie care ne spune că percepem o anumită situaţie sau o acţiune ca fiind incorectă faţă de noi. Aceasta emoţie ne motivează să acţionăm pentru a remedia situaţia şi pentru a restabili corectitudinea.

Vinovăţia este o emoţie care ne spune că percepem o situaţie în care noi nu suntem corecţi faţă de o altă persoană (sau faţă de propria persoană). Ne motivează să acţionăm pentru a restabili corectitudinea, pentru a ne reabilita faţă de acea persoană şi de cele mai multe ori “cere o pedeapsă”, la un nivel conştient sau subconştient.

Ce sunt sentimentele?

Sentimentele sunt expresia în plan fizic al emoţiilor pe care le trăim, sunt reacţii fizice ale corpului ca răspuns la emoţia respectivă (emoţia generată de subconştient).

De exemplu, mânia cauzează creşterea pulsului, contractarea musculaturii (luptă sau fugi), pregătirea corpului pentru acţiune.

Este interesant că, deşi avem cu toţii sentimente, suntem atât de puţin conştienţi de acestea. De fapt, cei mai mulţi oameni îşi trăiesc viaţa fără a conştientiza 80-90% din sentimentele pe care le trăiesc.

Este la fel de interesant un alt aspect: deşi suntem conştienţi de o mică parte a sentimentelor noastre, de cele mai multe ori nu “ascultam mesajul” pe care îl primim sau îl înţelegem greşit. În consecinţă, avem o singură modalitate de a lucra cu emoţiile – aceea de a ne distrage folosind un element care ne captează temporar atenţia, care ne “anesteziază” emoţional, cum ar fi fumatul, mâncatul în exces, munca în exces, etc.

Reprimam astfel aceste emoţii în interiorul nostru, iar de fiecare dată când simţim “emoţia negativă”, folosim elementul de distragere şi generăm prin repetiţie un comportament (de cele mai multe ori) nociv.

Vă aduceţi probabil aminte de conceptul condiţionării pavloviene despre care am discutat – în acest fel reuşim să “ne programăm” obiceiurile negative!

Atunci când ne distragem în momentul în care simţim o emoţie neplăcută, tratăm doar un simptom, nu şi cauza care generează acea emoţie.

Iar cauza acelei emoţii este necesitatea (nevoia) pe care o avem nesatisfăcută. De exemplu: tristeţea ne spune că am pierdut ceva sau pe cineva drag şi avem nevoie să recâştigăm ceea ce am pierdut sau să înlocuim pierderea printr-un echivalent. Atâta timp cât nu acţionăm pentru a răspunde acestei necesităţi, nu va exista suficientă mâncare sau alcool care să rezolve aceasta cauză.

Ne vom simţi mai bine mâncând o ciocolată de exemplu, însa după scurta vreme vom avea nevoie de încă o ciocolată pentru a “ne automedica” iar ciclul “mă simt trist – mănânc o ciocolată” va continua probabil pentru multă vreme, în detrimentul siluetei.

Însă lucrurile nu se opresc aici. La un moment dat, după ce am căzut în capcana “mă simt trist – mănânc o ciocolata”, apare sentimentul secundar al frustrării pentru că ceea ce facem nu ne aduce rezultate decât pe termen scurt. În plus vom avea nevoie de o nouă garderobă, fapt ce ne va accentua frustrarea. Cu cât vom continua să ne distragem mai mult folosind ciocolata, cu atât frustrarea creste. Mâncăm mai mult şi mai des fără niciun rezultat pozitiv. Însă frustrarea şi kilogramele în plus vor creşte în continuare.

Sentimentul secundar al frustrării are şi el un mesaj: ne spune că trebuie să facem altceva pentru că ceea ce am făcut până atunci nu a adus niciun rezultat. Ne anunţă că mergem într-o direcţie greşită şi că ar trebui să facem altceva pentru a ne satisface emoţia pe care o simţim.

Atunci când frustrarea atinge cote maxime, un sentiment terţiar îşi face apariţia: depresia temporară .

Depresia temporară în acest caz are rolul unei supape de suprapresiune: în acest moment ne salvează de la o situaţie autodistructivă şi suspendă momentan sentimentul pe care îl reprimam mâncând ciocolată. Nu ne mai simţim deocamdată trişti, ne simţim doar deprimaţi. Bineînţeles că sentimentul de tristeţe reapare după o vreme (atunci când dispare depresia temporară şi ciclul se reia: emoţie (tristeţe) – distragere – frustrare – deprimare.

Sentimentul terţiar al depresiei ne spune “renunţă, te răneşti mult prea mult dacă vei continua să faci ceea ce ai făcut până acum”.

Când eforturile noastre repetate de a rezolva emoţia sunt sortite eşecului, frustrarea devine mai puternică decât speranţa de a ieşi din situaţia respectivă. Începem să simţim că nu are rost să mai încercăm. Ne simţim fără speranţă iar lipsa speranţei duce la lipsa de acţiune, la dispariţia motivaţiei şi la apariţia depresiei temporare. Astfel depresia poate fi considerată la polul opus al speranţei – este un mesaj al neputinţei şi al pasivităţii.

Speranţa şi depresia se exclud reciproc, nu pot coexista.

Este important să realizam, când dorim să înţelegem emoţiile, că avem doua posibilităţi, două stări emoţionale: ori suntem într-o stare în care avem o necesitate satisfăcută, stare pe care o percepem plăcută din punct de vedere emoţional, ori suntem într-o stare în care nu avem acea necesitate satisfăcută şi atunci suferim din punct de vedere emoţional.

Cum putem decodifica şi înţelege “mesajul secret” al sentimentelor noastre?

Veţi afla în urmatorul articol o metodă de a realiza acest lucru.

luni, 21 iunie 2010

Practicarea autosugestiei

Unul dintre motivele principale pentru care majoritatea persoanelor nu au succes atunci când folosesc autosugestia este aplicarea greşită a regulilor mintii. Aţi înţeles acum că o sugestie devine activă, incorporată în subconştient, doar atunci când depăşeşte factorul critic al minţii conştiente. Cu alte cuvinte, atunci când suntem într-o stare sugestibilă. De aceea, pentru ca autosugestia să fie eficientă, este necesar să obţinem această stare de sugestibilitate ridicată.

Cea mai frecventă greşeală în folosirea autosugestiei este repetarea conştientă a sugestiei ce devine o mantră. Atât timp cât folosim mintea conştientă, acea sugestie rămâne în zona minţii conştiente fără merge mai departe în subconştient. Poate ajunge totuşi acolo prin condiţionare, prin repetare asiduă, dar nu atât de rapid cum ne-am dori.

Secretul succesului cu autosugestia constă în 2 elemente, 2 condiţii ce trebuie îndeplinite în ordine:

Prima este de a satura mintea conştientă repetând de mai multe ori sugestia respectivă. Cea de-a doua etapă este ocolirea factorului critic pentru ca sugestia aflată deja în mintea conştientă să pătrundă în subconştient ocolind factorului critic.

Voi prezenta o tehnică extrem de simplă şi rapidă pentru a realiza cea de-a doua etapă, însa mai întâi vreau să vă ofer câteva recomandări referitoare la alegerea unei sugestii.

O sugestie trebuie să fie: simplă, formulată în termeni pozitivi şi la timpul prezent, să fie măsurabilă şi să includă o recompensă.

Un exemplu de sugestie formulată corect este: “În fiecare zi mă trezesc şi exersez 20 de minute, iar acest lucru mă face să mă simt bine toată ziua”. Puteţi foarte uşor să identificaţi toate elementele prezentate mai devreme.

Un contra exemplu: “De mâine nu voi mai fuma niciodată”. Aceasta sugestie are şanse minime de reuşită.

Revenim la cea de-a doua etapă: tehnica pentru a ocoli factorul critic al minţii conştiente:

Închideţi ochii şi pretindeţi că, indiferent de ce se întâmplă sau orice aţi face, ochii rămân închişi. Este necesar să pretindeţi acest lucru având convingerea absolută că ochii rămân închişi.

Iar atunci când sunteţi siguri că aţi obţinut acest lucru, păstrând această convingere încercaţi să-i deschideţi şi veţi vedea că ochii rămân închişi. Trebuie să încercaţi cu adevărat să deschideţi ochii dar să păstraţi convingerea iniţială şi veţi observa că ochii rămân închişi.

Tot acest exerciţiu durează câteva secunde iar în momentul în care ochii rămân închişi, după ce aţi încercat sa-i deschideţi, relaxaţi-vă şi păstraţi această convingere. Nu este necesar să-i testaţi din nou, pentru că aţi obţinut deja o stare de transă. Atât timp cât păstraţi această convingere veţi rămâne în transă iar factorul critic este ocolit.

Va recomand să exersaţi de câteva ori acest lucru până când sunteţi siguri că îl puteţi realiza foarte uşor (Apropos, acest exerciţiu se numeşte “catalepsia pleoapelor” şi este folosit de majoritatea hipnotistilor într-o inducţie rapidă.)

Odată ce stăpâniţi acest exerciţiu (pe care îl poate învăţa chiar şi un copil de 5 ani), puteţi asocia un declanşator al stării de relaxare înaintea exerciţiului (cum ar fi rostirea unui cuvânt, ridicarea şi coborârea unui deget sau crearea unei imagini) şi veţi obţine starea potrivită pentru a accepta sugestia dorită aproape instantaneu. Mintea subconştientă va crea un declanşator prin asocierea stării hipnotice cu mişcarea degetului, cuvantul sau imaginea respectiva. În termeni NLP acest concept se poate traduce cu realizarea unei „ancore”.

Acesta este un truc care este folosit pentru reinducerea instantanee a transei: odată ce persoana a obţinut o stare adâncă de hipnoză, instalarea unui declanşator este cea mai bune metodă de a obţine aceeaşi stare adâncă de hipnoză şi data viitoare în câteva secunde. De asemenea, acest declanşator este instrumentul cu ajutorul căruia puteţi învăţa foarte uşor autohipnoza.

Un efect secundar pozitiv al exerciţiului de catalepsie a pleoapelor este că poate fi folosit cu succes pentru a înlătura tensiunile cotidiene. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să rămâneţi cu ochii închişi odată ce aţi obţinut catalepsia pleoapelor şi să menţineţi această stare timp de 2-3 minute. Veţi putea beneficia astfel de o deconectare binevenită.

Mintea conştientă nu se poate concentra la prea multe lucruri simultan iar odată ce este ocupată cu menţinerea catalepsiei pleoapelor, toate celelalte programe sunt suspendate temporar.

Practicând în fiecare zi autosugestia vom putea să ne dezvoltăm această abilitate extraordinară. La fel ca şi un exerciţiu fizic, prin antrenament vom obţine rezultate din ce în ce mai bune pentru că nimeni nu a reuşit în prima şedinţă la o sală de fitness să împingă o halteră de 200 de kg sau să alerge un maraton de la prima încercare.

Însă prin antrenament ne putem dezvolta abilităţile pe care le dorim, iar stăpânirea autosugestiei este o abilitate extraordinară care merită puţin efort. Pentru majoritatea dintre noi, 5 minute pe zi sunt suficiente pentru a dobândi (poate) cel mai puternic instrument al dezvoltării personale.

Pentru cei interesaţi de acest subiect recomand cu multă căldură câteva cărţi ce tratează în detaliu autosugestia:


Invatarea autohipnozei si autosugestiei

vineri, 11 iunie 2010

Autosugestia: răspunsul pentru o schimbare rapidă?

Vă reamintesc definiţia hipnozei prezentată în articolul precedent: hipnoza este ocolirea factorului critic al mintii conştiente şi acceptarea gândirii selective acceptate.

Se spune că hipnoza este de fapt autohipnoză iar autohipnoza este autosugestie. Poate fi autosugestia calea către schimbarea pe care o dorim? Răspunsul este un DA categoric!

Dar… cum funcţionează autosugestia?

Cu toţii am încercat probabil să ne “autosugestionam” repetând afirmaţii pozitive sau încercând să “gândim pozitiv”. Probabil, pentru majoritatea metoda “autosugestionării” nu a funcţionat. Să vă spun şi de ce. Pentru că aţi folosit mintea conştientă pentru acele afirmaţii, pentru că factorul critic al minţii conştiente a respins imediat acele afirmaţii sau sugestii, pentru că v-aţi străduit prea mult în mod conştient. Sună ciudat, dar de multe ori mintea conştientă este cea mai mare piedică în calea învăţării şi a transformării.

Una din regulile minţii subconştiente este următoarea: “Cu cât activitatea conştientă este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul subconştient”. Vă dau două exemple în acest sens: cu cât încercăm să adormim, încercând în mod conştient să facem acest lucru, cu atât mai dificil este să reuşim.

Altă comparaţie: gândiţi-vă la modul în care învaţă un copil să meargă. Trebuie să înveţe să-şi coordoneze sute de muşchi doar pentru a face câţiva paşi. Sau gândiţi-vă că învaţă zeci de cuvinte în fiecare zi timp de câţiva ani de zile. Şi toate aceste lucruri le învaţă într-un mod pasiv.

Informaţia ajunge direct în subconştient iar schimbările sunt imediate şi de cele mai multe ori permanente. Factorul critic apare intre 5 şi 12 ani, iar până atunci un copil reţine orice informaţie la care are acces. El învaţă fără efort iar acele cunoştinţe vor fi păstrate permanent în mintea subconştientă.

Revenind la autosugestie

Autosugestia funcţionează atunci când factorul critic al minţii conştiente este eliminat sau ocolit. Funcţionează când efortul conştient este minim, când nu încercăm să realizăm schimbarea. Practic, este conceptul de a învăţa fără a încerca să înveţi.

Autosugestia funcţionează atunci când CREZI

Crezi că este posibil să realizezi ceea ce iţi doreşti şi ştii că poţi să faci ca acel lucru să se întâmple.

Este modalitatea de a-ţi crea propria realitate, odată ce accepţi sugestiile pe care ţi le doreşti. Revin la definiţia hipnozei: “Hipnoza este ocolirea factorului critic al minţii conştiente şi instalarea gândirii selective acceptate”. “Gândirea selectivă acceptată este sugestia pe care dorim să o realizăm, odată ce am “ocolit” factorul critic al minţii conştiente.

Poate suna puţin dificil dar voi exemplifica: efectul PLACEBO este „pilula de zahar care face minuni”.

Efectul placebo este atât de puternic încât producătorii de medicamente se străduiesc să demonstreze pentru noile medicamente că efectul acestora este mai puternic decât Placebo. Cu alte cuvinte vor să demonstreze că medicamentul respectiv face într-adevăr ceva mai mult pentru sănătatea noastră decât reuşim să facem noi înşine, folosind mintea noastră (de cele mai multe ori neantrenată în arta autosugestiei).

Placebo nu este altceva decât o autosugestie puternică şi funcţionează în felul următor: persoana care primeşte “pastila de zahar” este informată că “are privilegiul” de a testa un nou medicament împotriva afecţiunii de care suferă.

Acea persoană crede că “efectele medicamentului” sunt reale şi că se va însănătoşi după tratamentul respectiv. Crede cu toată convingerea, fără nicio urma de îndoială, că pastila respectivă are un efect extraordinar.

În acel moment îşi depăşeşte factorul critic al minţii conştiente şi instalează în mintea subconştientă credinţa că se va însănătoşi. Are expectativa mentală a rezultatului pozitiv. ştiind că va obţine acel rezultat.

Nu face efort să creadă, nu se străduieşte să găsească explicaţii raţionale.

In acest mod functioneaza autosugestia. In articolul urmator am sa va prezint cateva aspecte practice de a folosi autosugestia pentru a obtine schimbarile pe care le dorim.
Invatarea autohipnozei si autosugestiei

duminică, 6 iunie 2010

2 metode de a realiza schimbările pozitive pe care le dorim

V-am promis în articolul precedent mai multe detalii despre cele două modalitaţi de a realiza schimbări fundamentale la nivelul minţii subconştiente.

Prima metodă este condiţionarea clasică pavloviană. Ce înseamnă aceasta: înseamnă că, atunci când cuplăm un stimul cu o acţiune şi repetăm această combinaţie de mai multe ori, la un moment dat stimulul va deveni un declanşator pentru acţiunea respectivă. De exemplu cafeaua poate, pentru anumite persoane să fie un declanşator pentru aprinderea unei ţigări. Prin condiţionare, de fiecare dată când persoana respectivă se află în faţă unei ceşti cu cafea, îşi aprinde ţigara în mod automat. De cele mai multe ori nici nu conştientizează acest lucru.

Cum putem folosi condiţionarea pentru a aduce schimbări pozitive în viaţa noastră? Răspunsul este următorul: prin crearea ritualurilor pozitive.

Eu am următorul ritual: dimineaţa, după ce mă trezesc, mă aşez la masă şi mă apuc de citit. Ce citesc: îmi citesc obiectivele pe care vreau să le realizez. În fiecare dimineaţă, în fiecare zi fără excepţie. Pentru mine trezitul dimineaţa = citirea obiectivelor. După câteva săptămâni automatismul se instalează şi nu trebuie să mai fac niciun efort: se întâmplă în fiecare zi.

Puterea ritualului pozitiv este extraordinară: condiţionând de exemplu trezitul de dimineaţă cu o acţiune pozitivă (mişcare fizică, trecerea în revistă a obiectivelor sau a sarcinilor zilnice, scrierea unui articol etc), putem declanşa automat acel lucru, putem să-l ancorăm în subconştient.

Cat durează pană reuşim acest lucru?

Jim Loehr şi Tony Schwartz (autorii lucrării “The Power of Full Engagement”) sunt de părere că avem nevoie de cel puţin 30 de zile pentru a instala un obicei. Şi este recomandat să ne concentrăm asupra unui singur obicei pe care trebuie să-l integrăm într-un ritual zilnic.

Exemplele pe care autorii le analizează sunt Ivan Lendl şi Tiger Woods care au folosit (şi folosesc în continuare) ritualuri pentru a-şi condiţiona abilităţile sportive şi a-şi atinge obiectivele stabilite.

Ritualurile sunt modalităţi extraordinare de a transforma obiectivele şi priorităţile noastre în acţiuni pe care să le realizăm indiferent de condiţiile cu care ne confruntăm. Acestea reprezintă condiţionarea succesului.

Lipsa unui ritual este unul dinte motivele pentru care nu obţinem schimbările dorite. Deşi mergem la cursuri de dezvoltare personală de exemplu, după câteva zile sau săptămâni de la terminarea cursului revenim la vechile noastre obiceiuri, la rutina familiară, fără a implementa noile cunoştinţe primite. Suntem atraşi de “câmpul gravitaţional” al vechilor noastre obiceiuri”. Însă odată ce am depăşit acest moment, schimbarea “intră pe pilot automat” şi vom realiza lucrurile pe care le dorim foarte uşor, ni se vor părea absolut naturale.

Condiţionarea este o metoda intuitivă de a obţine schimbarea. Metoda contraintuitivă de a realiza aceleaşi schimbări se numeşte hipnoză. Dacă prima metodă este relativ greoaie şi necesită mai mult timp şi efort pentru a obţine rezultate, hipnoza este modul rapid de a lucra în mod direct cu elementele minţii subconştiente.

Ce este hipnoza?

 

Hipnoza este ocolirea factorului critic al mintii constiente si acceptarea gandirii selective acceptate.

Factorul critic este elementul care ne împiedica de cele mai multe ori sa ne schimbam. Este “câmpul gravitaţional” care necesită atât de mult efort pentru a-l depăşi.

Avem aşadar cele 2 metode de a obţine transformarea: prima metoda presupune depăşirea (demolarea) obstacolelor pentru a ne atinge obiectivele. Cea de-a doua elimină din start obstacolele şi ne dă posibilitatea de a sprinta spre finish. Cum putem folosi cea de-a doua metodă? Veţi afla în articolul viitor.

marți, 6 aprilie 2010

De ce este dificil să realizăm schimbările pozitive pe care le dorim?

Cred că oricine doreşte să schimbe câte ceva în viaţa personală: unii vor să înveţe să câştige mai mulţi bani, alţii vor să urmeze cursuri de perfecţionare într-un anumit domeniu, alţii vor să îşi îmbunătăţească performanţele sportive. Poate unii vor să renunţe la fumat sau vor să slăbească câteva kilograme.

Pentru fiecare dintre aceste schimbări există o motivaţie. Şi totuşi, unele schimbări, de fapt cele mai multe, sunt dificil de realizat. Perseverenţa ajută, dar foarte mulţi nu au perseverenţa necesară pentru a avea succes.

Transformările exterioare apar atunci când cele interioare au fost realizate.

În limba engleză sună astfel: “The inner game drives the outer game”. Nu vom obţine mai mulţi bani dacă nu vom deprinde mai întâi abilităţile necesare pentru a câştiga mai mult. Transformarea apare întotdeauna din interior şi se manifestă în exterior prin acţiunile pe care le facem şi apoi prin rezultatele pe care le obţinem.

Cum definim acel “interior”?

Eu ii spun SUBCONŞTIENT sau MINTEA SUBCONŞTIENTĂ.

Ce este SUBCONSTIENTUL?

Ei bine, este esenţa personalităţii nostre. Este ceea ce suntem cu adevărat, este suma totală a credinţelor, obiceiurilor pe care le avem, a trăirilor şi a emoţiilor noastre. Este locul de unde păstrăm toate acele lucruri din care este alcătuita REALITATEA noastră.

Tot ceea ce am învăţat este acolo. Mintea subconştientă funcţionează ca şi o cameră video care înregistrează şi reţine în permanenţă informaţiile şi percepţiile noastre venite prin intermediul celor 5 simţuri. Tot ceea ce am văzut, am simţit, am auzit, am gustat sau am mirosit a fost înregistrat în subconştient şi va rămâne acolo pentru tot restul vieţii. O foarte mică parte din aceste informaţii ajung în mintea conştientă sub forma amintirilor.

Modul în care gândim şi acţionăm este tot acolo, în subconştient.

Pentru a realiza o schimbare, este necesar ca acea informaţie nouă să ajungă în subconştient şi să înlocuiască vechea informaţie limitativă.

De exemplu, dacă avem teama de a vorbi în public dar vrem să înlăturăm aceasta teamă şi să devenim un “speaker” de succes, este necesar să înlocuim informaţia existentă (“Mi-e teamă atunci când trebuie să ţin o prezentare”), cu informaţia nouă (“Mă descurc excelent atunci când ţin o prezentare”).

În sfârşit, revin la întrebarea din titlu: De ce este dificil să realizăm schimbările pozitive?

Pentru a înţelege însa cum pot fi schimbate elemente ale subconştientului este necesar să înţelegem cum se formează subconştientul.

Atunci când un om se naşte, mintea subconştientă este goală (unii ii spun “tabula rasa”). Pe măsura ce persoana respectivă trece prin copilărie, subconştientul acumulează informaţii.

Învaţă de exemplu, că este mai avantajos să urmezi sfaturile părinţilor pentru a primi ulterior recompense (o bomboană sau o laudă). Toate aceste percepţii încep să se cristalizeze în timp, sub forma obiceiurilor, a credinţelor şi ajung să creeze structura realităţii pentru acea persoană.

Realitatea este subiectivă pentru că fiecare o percepe într-un mod diferit. În NLP se spune că “Harta nu este teritoriul”. Aceasta “hartă” este modul în care fiecare dintre noi percepe realitatea şi este alcătuită din “programe care rulează pe un supercalculator” – mintea subconştientă. Continuând aceasta metaforă informatică, imaginaţi-vă că doriţi la un moment dat să schimbaţi „screensaverul” calculatorului. În acest caz, trebuie să încărcaţi un nou screensaver care îl va înlocui pe cel vechi.

Subconştientul este însa puţin mai complex. Nu doar că este dificil să găsim modalitatea de a insera nouă informaţie acolo, ci mai mult, este necesar ca noua informaţie să fie mai puternică. Adică să aibă energie mai mare pentru a înlocui informaţia veche. Care este acea energie? Este energia emoţională. Este motivaţia. Cât de mult ne dorim schimbarea.

Mai este un motiv pentru care este dificil să facem schimbări în viaţa noastră :

Este vorba despre inerţie

Toate obiceiurile şi credinţele noastre au o inerţie care le conferă stabilitate. Iar această stabilitate aduce consistenţă personalităţii noastre. Fără acea consistenţă, personalitatea noastră nu ar fi conturată, ne-am schimba la orice “adiere de vânt”.

Imaginaţi-vă câtă energie mentală am irosi dacă ne-am schimba în permanenţă personalitatea!

Mai mult, avem nevoie de această consistenţă, de siguranţa că şi mâine vom face aceleaşi lucruri pe care le-am făcut şi azi pentru că, de bine de rău, ele funcţionează pentru noi şi ne-au asigurat supravieţuirea până în prezent. Apropos, ştiaţi care este proporţia gândurilor şi a acţiunilor pe care le facem fără a le conştientiza, raportat la tot ceea ce facem zilnic?

Este.....peste 95%.

Este destul de ridicat gradul nostru de automatizare, nu-i asa? Şi cu toate astea, majoritatea oamenilor sunt stresaţi şi obosiţi de cele 5% din acţiuni la care trebuie să se gândească şi pentru care trebuie să găsească soluţii. Imaginaţi-vă cum ar fi să conştientizăm tot ceea ce facem în proporţie de 100%.

Avem însa cel puţin două metode de a realiza schimbările pe care le dorim. Şi când spun schimbare, asta înseamnă schimbare pe termen lung. Prima dintre aceste metode este condiţionarea clasică pavloviană. Cea de-a doua se numeşte hipnoză.

Dar voi vorbi despre aceste 2 metode într-un articol viitor.