luni, 21 iunie 2010

Practicarea autosugestiei

Unul dintre motivele principale pentru care majoritatea persoanelor nu au succes atunci când folosesc autosugestia este aplicarea greşită a regulilor mintii. Aţi înţeles acum că o sugestie devine activă, incorporată în subconştient, doar atunci când depăşeşte factorul critic al minţii conştiente. Cu alte cuvinte, atunci când suntem într-o stare sugestibilă. De aceea, pentru ca autosugestia să fie eficientă, este necesar să obţinem această stare de sugestibilitate ridicată.

Cea mai frecventă greşeală în folosirea autosugestiei este repetarea conştientă a sugestiei ce devine o mantră. Atât timp cât folosim mintea conştientă, acea sugestie rămâne în zona minţii conştiente fără merge mai departe în subconştient. Poate ajunge totuşi acolo prin condiţionare, prin repetare asiduă, dar nu atât de rapid cum ne-am dori.

Secretul succesului cu autosugestia constă în 2 elemente, 2 condiţii ce trebuie îndeplinite în ordine:

Prima este de a satura mintea conştientă repetând de mai multe ori sugestia respectivă. Cea de-a doua etapă este ocolirea factorului critic pentru ca sugestia aflată deja în mintea conştientă să pătrundă în subconştient ocolind factorului critic.

Voi prezenta o tehnică extrem de simplă şi rapidă pentru a realiza cea de-a doua etapă, însa mai întâi vreau să vă ofer câteva recomandări referitoare la alegerea unei sugestii.

O sugestie trebuie să fie: simplă, formulată în termeni pozitivi şi la timpul prezent, să fie măsurabilă şi să includă o recompensă.

Un exemplu de sugestie formulată corect este: “În fiecare zi mă trezesc şi exersez 20 de minute, iar acest lucru mă face să mă simt bine toată ziua”. Puteţi foarte uşor să identificaţi toate elementele prezentate mai devreme.

Un contra exemplu: “De mâine nu voi mai fuma niciodată”. Aceasta sugestie are şanse minime de reuşită.

Revenim la cea de-a doua etapă: tehnica pentru a ocoli factorul critic al minţii conştiente:

Închideţi ochii şi pretindeţi că, indiferent de ce se întâmplă sau orice aţi face, ochii rămân închişi. Este necesar să pretindeţi acest lucru având convingerea absolută că ochii rămân închişi.

Iar atunci când sunteţi siguri că aţi obţinut acest lucru, păstrând această convingere încercaţi să-i deschideţi şi veţi vedea că ochii rămân închişi. Trebuie să încercaţi cu adevărat să deschideţi ochii dar să păstraţi convingerea iniţială şi veţi observa că ochii rămân închişi.

Tot acest exerciţiu durează câteva secunde iar în momentul în care ochii rămân închişi, după ce aţi încercat sa-i deschideţi, relaxaţi-vă şi păstraţi această convingere. Nu este necesar să-i testaţi din nou, pentru că aţi obţinut deja o stare de transă. Atât timp cât păstraţi această convingere veţi rămâne în transă iar factorul critic este ocolit.

Va recomand să exersaţi de câteva ori acest lucru până când sunteţi siguri că îl puteţi realiza foarte uşor (Apropos, acest exerciţiu se numeşte “catalepsia pleoapelor” şi este folosit de majoritatea hipnotistilor într-o inducţie rapidă.)

Odată ce stăpâniţi acest exerciţiu (pe care îl poate învăţa chiar şi un copil de 5 ani), puteţi asocia un declanşator al stării de relaxare înaintea exerciţiului (cum ar fi rostirea unui cuvânt, ridicarea şi coborârea unui deget sau crearea unei imagini) şi veţi obţine starea potrivită pentru a accepta sugestia dorită aproape instantaneu. Mintea subconştientă va crea un declanşator prin asocierea stării hipnotice cu mişcarea degetului, cuvantul sau imaginea respectiva. În termeni NLP acest concept se poate traduce cu realizarea unei „ancore”.

Acesta este un truc care este folosit pentru reinducerea instantanee a transei: odată ce persoana a obţinut o stare adâncă de hipnoză, instalarea unui declanşator este cea mai bune metodă de a obţine aceeaşi stare adâncă de hipnoză şi data viitoare în câteva secunde. De asemenea, acest declanşator este instrumentul cu ajutorul căruia puteţi învăţa foarte uşor autohipnoza.

Un efect secundar pozitiv al exerciţiului de catalepsie a pleoapelor este că poate fi folosit cu succes pentru a înlătura tensiunile cotidiene. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să rămâneţi cu ochii închişi odată ce aţi obţinut catalepsia pleoapelor şi să menţineţi această stare timp de 2-3 minute. Veţi putea beneficia astfel de o deconectare binevenită.

Mintea conştientă nu se poate concentra la prea multe lucruri simultan iar odată ce este ocupată cu menţinerea catalepsiei pleoapelor, toate celelalte programe sunt suspendate temporar.

Practicând în fiecare zi autosugestia vom putea să ne dezvoltăm această abilitate extraordinară. La fel ca şi un exerciţiu fizic, prin antrenament vom obţine rezultate din ce în ce mai bune pentru că nimeni nu a reuşit în prima şedinţă la o sală de fitness să împingă o halteră de 200 de kg sau să alerge un maraton de la prima încercare.

Însă prin antrenament ne putem dezvolta abilităţile pe care le dorim, iar stăpânirea autosugestiei este o abilitate extraordinară care merită puţin efort. Pentru majoritatea dintre noi, 5 minute pe zi sunt suficiente pentru a dobândi (poate) cel mai puternic instrument al dezvoltării personale.

Pentru cei interesaţi de acest subiect recomand cu multă căldură câteva cărţi ce tratează în detaliu autosugestia:


Invatarea autohipnozei si autosugestiei

vineri, 11 iunie 2010

Autosugestia: răspunsul pentru o schimbare rapidă?

Vă reamintesc definiţia hipnozei prezentată în articolul precedent: hipnoza este ocolirea factorului critic al mintii conştiente şi acceptarea gândirii selective acceptate.

Se spune că hipnoza este de fapt autohipnoză iar autohipnoza este autosugestie. Poate fi autosugestia calea către schimbarea pe care o dorim? Răspunsul este un DA categoric!

Dar… cum funcţionează autosugestia?

Cu toţii am încercat probabil să ne “autosugestionam” repetând afirmaţii pozitive sau încercând să “gândim pozitiv”. Probabil, pentru majoritatea metoda “autosugestionării” nu a funcţionat. Să vă spun şi de ce. Pentru că aţi folosit mintea conştientă pentru acele afirmaţii, pentru că factorul critic al minţii conştiente a respins imediat acele afirmaţii sau sugestii, pentru că v-aţi străduit prea mult în mod conştient. Sună ciudat, dar de multe ori mintea conştientă este cea mai mare piedică în calea învăţării şi a transformării.

Una din regulile minţii subconştiente este următoarea: “Cu cât activitatea conştientă este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul subconştient”. Vă dau două exemple în acest sens: cu cât încercăm să adormim, încercând în mod conştient să facem acest lucru, cu atât mai dificil este să reuşim.

Altă comparaţie: gândiţi-vă la modul în care învaţă un copil să meargă. Trebuie să înveţe să-şi coordoneze sute de muşchi doar pentru a face câţiva paşi. Sau gândiţi-vă că învaţă zeci de cuvinte în fiecare zi timp de câţiva ani de zile. Şi toate aceste lucruri le învaţă într-un mod pasiv.

Informaţia ajunge direct în subconştient iar schimbările sunt imediate şi de cele mai multe ori permanente. Factorul critic apare intre 5 şi 12 ani, iar până atunci un copil reţine orice informaţie la care are acces. El învaţă fără efort iar acele cunoştinţe vor fi păstrate permanent în mintea subconştientă.

Revenind la autosugestie

Autosugestia funcţionează atunci când factorul critic al minţii conştiente este eliminat sau ocolit. Funcţionează când efortul conştient este minim, când nu încercăm să realizăm schimbarea. Practic, este conceptul de a învăţa fără a încerca să înveţi.

Autosugestia funcţionează atunci când CREZI

Crezi că este posibil să realizezi ceea ce iţi doreşti şi ştii că poţi să faci ca acel lucru să se întâmple.

Este modalitatea de a-ţi crea propria realitate, odată ce accepţi sugestiile pe care ţi le doreşti. Revin la definiţia hipnozei: “Hipnoza este ocolirea factorului critic al minţii conştiente şi instalarea gândirii selective acceptate”. “Gândirea selectivă acceptată este sugestia pe care dorim să o realizăm, odată ce am “ocolit” factorul critic al minţii conştiente.

Poate suna puţin dificil dar voi exemplifica: efectul PLACEBO este „pilula de zahar care face minuni”.

Efectul placebo este atât de puternic încât producătorii de medicamente se străduiesc să demonstreze pentru noile medicamente că efectul acestora este mai puternic decât Placebo. Cu alte cuvinte vor să demonstreze că medicamentul respectiv face într-adevăr ceva mai mult pentru sănătatea noastră decât reuşim să facem noi înşine, folosind mintea noastră (de cele mai multe ori neantrenată în arta autosugestiei).

Placebo nu este altceva decât o autosugestie puternică şi funcţionează în felul următor: persoana care primeşte “pastila de zahar” este informată că “are privilegiul” de a testa un nou medicament împotriva afecţiunii de care suferă.

Acea persoană crede că “efectele medicamentului” sunt reale şi că se va însănătoşi după tratamentul respectiv. Crede cu toată convingerea, fără nicio urma de îndoială, că pastila respectivă are un efect extraordinar.

În acel moment îşi depăşeşte factorul critic al minţii conştiente şi instalează în mintea subconştientă credinţa că se va însănătoşi. Are expectativa mentală a rezultatului pozitiv. ştiind că va obţine acel rezultat.

Nu face efort să creadă, nu se străduieşte să găsească explicaţii raţionale.

In acest mod functioneaza autosugestia. In articolul urmator am sa va prezint cateva aspecte practice de a folosi autosugestia pentru a obtine schimbarile pe care le dorim.
Invatarea autohipnozei si autosugestiei

duminică, 6 iunie 2010

2 metode de a realiza schimbările pozitive pe care le dorim

V-am promis în articolul precedent mai multe detalii despre cele două modalitaţi de a realiza schimbări fundamentale la nivelul minţii subconştiente.

Prima metodă este condiţionarea clasică pavloviană. Ce înseamnă aceasta: înseamnă că, atunci când cuplăm un stimul cu o acţiune şi repetăm această combinaţie de mai multe ori, la un moment dat stimulul va deveni un declanşator pentru acţiunea respectivă. De exemplu cafeaua poate, pentru anumite persoane să fie un declanşator pentru aprinderea unei ţigări. Prin condiţionare, de fiecare dată când persoana respectivă se află în faţă unei ceşti cu cafea, îşi aprinde ţigara în mod automat. De cele mai multe ori nici nu conştientizează acest lucru.

Cum putem folosi condiţionarea pentru a aduce schimbări pozitive în viaţa noastră? Răspunsul este următorul: prin crearea ritualurilor pozitive.

Eu am următorul ritual: dimineaţa, după ce mă trezesc, mă aşez la masă şi mă apuc de citit. Ce citesc: îmi citesc obiectivele pe care vreau să le realizez. În fiecare dimineaţă, în fiecare zi fără excepţie. Pentru mine trezitul dimineaţa = citirea obiectivelor. După câteva săptămâni automatismul se instalează şi nu trebuie să mai fac niciun efort: se întâmplă în fiecare zi.

Puterea ritualului pozitiv este extraordinară: condiţionând de exemplu trezitul de dimineaţă cu o acţiune pozitivă (mişcare fizică, trecerea în revistă a obiectivelor sau a sarcinilor zilnice, scrierea unui articol etc), putem declanşa automat acel lucru, putem să-l ancorăm în subconştient.

Cat durează pană reuşim acest lucru?

Jim Loehr şi Tony Schwartz (autorii lucrării “The Power of Full Engagement”) sunt de părere că avem nevoie de cel puţin 30 de zile pentru a instala un obicei. Şi este recomandat să ne concentrăm asupra unui singur obicei pe care trebuie să-l integrăm într-un ritual zilnic.

Exemplele pe care autorii le analizează sunt Ivan Lendl şi Tiger Woods care au folosit (şi folosesc în continuare) ritualuri pentru a-şi condiţiona abilităţile sportive şi a-şi atinge obiectivele stabilite.

Ritualurile sunt modalităţi extraordinare de a transforma obiectivele şi priorităţile noastre în acţiuni pe care să le realizăm indiferent de condiţiile cu care ne confruntăm. Acestea reprezintă condiţionarea succesului.

Lipsa unui ritual este unul dinte motivele pentru care nu obţinem schimbările dorite. Deşi mergem la cursuri de dezvoltare personală de exemplu, după câteva zile sau săptămâni de la terminarea cursului revenim la vechile noastre obiceiuri, la rutina familiară, fără a implementa noile cunoştinţe primite. Suntem atraşi de “câmpul gravitaţional” al vechilor noastre obiceiuri”. Însă odată ce am depăşit acest moment, schimbarea “intră pe pilot automat” şi vom realiza lucrurile pe care le dorim foarte uşor, ni se vor părea absolut naturale.

Condiţionarea este o metoda intuitivă de a obţine schimbarea. Metoda contraintuitivă de a realiza aceleaşi schimbări se numeşte hipnoză. Dacă prima metodă este relativ greoaie şi necesită mai mult timp şi efort pentru a obţine rezultate, hipnoza este modul rapid de a lucra în mod direct cu elementele minţii subconştiente.

Ce este hipnoza?

 

Hipnoza este ocolirea factorului critic al mintii constiente si acceptarea gandirii selective acceptate.

Factorul critic este elementul care ne împiedica de cele mai multe ori sa ne schimbam. Este “câmpul gravitaţional” care necesită atât de mult efort pentru a-l depăşi.

Avem aşadar cele 2 metode de a obţine transformarea: prima metoda presupune depăşirea (demolarea) obstacolelor pentru a ne atinge obiectivele. Cea de-a doua elimină din start obstacolele şi ne dă posibilitatea de a sprinta spre finish. Cum putem folosi cea de-a doua metodă? Veţi afla în articolul viitor.