luni, 28 februarie 2011

Tehnici de hipnoza – Regresia hipnotica

Hipnoza ne oferă un instrument pe care nicio altă disciplină nu l-a egalat până acum : posibilitatea de a “ne întoarce în timp” pentru a corecta o experienţă trăită din viaţa noastră, aducând toate resursele, toate informaţiile pe care le avem în prezent şi pe care nu le aveam atunci. Avem posibilitatea cu ajutorul acestei tehnici “să fi ştiut atunci ceea ce ştim acum” şi să creăm o noua percepţie a realităţii în ceea ce priveşte o situaţie limitativă majoră din viaţa noastră.
Regresia hipnotică nu este o tehnica nouă : Sigmund Freud a fost familiarizat cu această tehnică, considerând regresia hipnotică cel mai valoros instrument de sondare a minţii subconştiente. Din păcate, Freud avea nevoie de 2-3 ore pentru a ajuta un client să obţină transa necesară regresiei hipnotice şi a abandonat aceasta metodă în favoarea psihanalizei.

Ce este regresia hipnotică?

Regresia hipnotică este de fapt o halucinaţie pozitivă. Însă spre deosebire de o simplă halucinaţie, regresia hipnotică permite persoanei aflate în hipnoză să retrăiască un eveniment ca şi cum s-ar întâmpla pentru prima dată.
În nivelul adânc de hipnoză (de la nivelul 4 în sus) informaţiile din Mintea Subconştientă pot fi accesate cu ajutorul sugestiei. Vă reamintiţi probabil că subconştientul înregistrează orice informaţie, orice percepţie şi orice emoţie pe parcursul întregii vieţi. Ei bine, putem accesa aceste informaţii cu uşurinţă, folosind regresia hipnotică.
Regresia poate fi folosită în mai multe scopuri : fie pentru a remedia o problemă de comportament sau o credinţă limitativă, fie pentru a recupera informaţii dintr-un eveniment “uitat”, fie pur şi simplu ca şi divertisment în hipnoza de scenă.
Însă cea mai valoroasă aplicaţie al regresiei este de a găsi evenimentul iniţial care a generat problema. Acest eveniment se numeşte evenimentul sensibilizator iniţial sau ISE (Initial Sensitizing Event).
ISE apare de regulă la vârste foarte fragede, în general intre 1 şi 3 ani. Din nefericire la o vârsta atât de fragedă este aproape imposibil să reţinem în mod conştient evenimentul respectiv. Însă emoţia generată de acel eveniment este activă în subconştient şi ne “conturează” personalitatea şi acţiunile din prezent.(“Lucrurile pe care le-am făcut în trecut, le facem în continuare, în mintea noastră” - Dave Elman)
Fiecare eveniment ulterior asemănător cu ISE care a reîntărit emoţia sau comportamentul-problemă se numeşte eveniment sensibilizator ulterior sau SSE (Subsequent Sensitizing Event).
Însă comportamentul-problemă poate să apară mult mai târziu decât ISE. Evenimentul care declanşează acest comportament se numeşte evenimentul generator al simptomului sau SPE (Simptom Producing Event).
Sa exemplific cu un caz simplu : Frica de apă.
Persoana în cauză are ISE la 2 ani când a alunecat în cadă şi era să se înece. Noroc că mama a fost vigilentă şi a salvat situaţia. Urmează apoi mai multe SSE : la 4 ani când a căzut în piscină şi a fost din noua salvată de ...tatăl ei, la 6 ani când “a înghiţit” un val la mare, la 8, 10, .....15 ani. Iar la 18 ani cu ocazia majoratului apare un alt eveniment “sensibilizator” la piscină.
Toate aceste SSE reîntăresc evenimentul iniţial până în momentul în care se atinge o masă critică emoţională şi fobia se declanşează. Acel eveniment este evenimentul declanşator al problemei sau SPE (Simptom Producing Event).
Ei bine, dacă încercăm să neutralizăm evenimentul de la piscină (pe care persoana şi-l aminteşte conştient), problema va recidiva în scurt timp. Dacă vom neutraliza evenimentul de la 8,10, 15 ani, după o anumita perioadă de timp, vom avea acelaşi rezultat temporar.
Pentru a avea succes în eliminarea fobiei trebuie să eliminăm încărcătura emoţională asociată cu ISE de la vârsta de 2 ani!
Pentru că, de fiecare dată când persoana simte disconfortul emoţional al fobiei, retrăieşte emoţia copilului de 2 ani care se îneacă în cadă!

Puntea afectivă

Cum găsim ISE printre miile de evenimente emoţionale din viaţa unei persoane? Cum “găsim acul în carul cu fân ?”
Iar răspunsul este : puntea afectivă sau AB (Affect Bridge)
Puntea afectivă este o tehnică care ne permite să găsim primul eveniment din viaţa unei persoane asociat cu o anumita emoţie. AB este o tehnică pe cât de simplă pe atât de puternică : în starea adâncă de hipnoză, persoana recrează prin sugestie sentimentul pe care îl simte (sentiment negativ în cazul fobiei). Vă reamintiţi când am discutat despre modul de funcţionare al subconştientului şi modul în care asociază emoţii, percepţii şi evenimente înregistrate?
Ei bine, de fiecare dată când persoana simte emoţia, acesta emoţie este asociată cu toate evenimentele în care s-a simţit astfel.
Apoi regresia este realizată succesiv asociind emoţia cu fiecare intamplare până la găsirea ISE.
Sunt 5 elemente pe care dorim să le aflăm din fiecare eveniment al regresiei :
  1. Vârsta persoanei în regresie ;
  2. Ce se întâmpla ?
  3. Cine sunt participanţii la eveniment ?
  4. Care sunt emoţiile (componenta afectivă) ?
  5. Care sunt gândurile persoanei în regresie (componenta cognitivă) ?

Tehnica Informării Copilului din Interior

Odată găsit ISE, este necesar să neutralizăm emoţia asociată. Trebuie să înţelegem că în acel moment, persoana aflată în regresie retrăieşte întregul eveniment într-o stare asociată, adică din perspectiva copilului de 2 ani (în acest exemplu).
Tehnica Informării Copilului Interior - ICT (Informed Child Technique) ne permite să aducem “copilului” resursele necesare pentru a retrăi evenimentul respectiv fără a simţi emoţia negativă asociată.
Cu alte cuvinte, “copilul” va afla atunci ceea ce “adultul” ştie în prezent. Este o modalitate de a desensibiliza persoana de evenimentul respectiv permiţând o verificare a realităţii”.
De fapt, întregul proces al regresiei hipnotice nu este altceva decât “verificarea realităţii”, pentru că de cele mai multe ori “copilul” percepe eronat situaţia respectivă.
Pentru mai multe detalii privind emoţiile şi “verificarea realităţii” puteţi reciti Limbajul Secret al Sentimentelor.
De cele mai multe ori emoţia simţită de copil este exagerată. În cazul prezentat, copilul a simţit probabil că va muri înecat. În realitate însa, mama l-a salvat după 5 secunde.
Copilul nu a fost deloc în pericol iar aceasta ”înţelegere la nivelul subconştientului” detensionează emoţional întregul eveniment!
Ce se întâmpla însa dacă situaţia respectivă ar fi fost alta? Dacă mama a fost neglijentă în mod intenţionat şi a pus copilul în pericol?
În acest caz, este necesar ca persoana „adultă” să ierte ofensatorul (în cazul de faţă mama).
Tehnica Iertării este un alt instrument al hipnozei care oferă transformări rapide şi profunde, de cele mai multe ori atunci când nimic altceva nu funcţionează!
Pentru a înţelege mai bine în ce constă regresia hipnotică şi puntea afectivă, puteţi urmări o demonstraţie video :

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu